ISTORIA  ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ECONOMIC  CĂLĂRĂŞEAN

 

   Începuturile şcolii

            În iulie 1925 îşi începea activitatea Camera de Comerţ si Industrie a judeţului Ialomiţa cu sediul la Călăraşi, având  scopul de a impulsiona dezvoltarea vieţii economice locale; printre obiective se afla şi subvenţionarea şcolilor şi liceelor comerciale. Camera de Comerţ are iniţiativa înfiinţării unei şcoli elementare de comerţ de trei ani, care îşi începe activitatea în septembrie 1925. Absolvenţii erau angajaţi ca băieţi de prăvălie în magazinele de stat sau particulare.

            Neavând local propriu, şcoala comercială a funcţionat la început într-o anexă a Camerei de Comerţ, apoi a beneficiat de bunăvoinţa liceului “Ştirbei Vodă”. În 1928, şcoala s-a mutat în casele de pe Strada Bucureşti ale unui călărăşean, Teodor Borcea, care au fost găsite ca acceptabile pentru sălile de clasă.

În perioada 1925-1927, Şcoala elementară de comerţ a funcţionat sub direcţia profesorului G.V. Constantinescu. După data de 24 septembrie 1927, la conducerea şcolii a fost numit V.D. Marinescu.

            Noul director al şcolii şi preşedintele Camerei de Comerţ, Aureliu Ionescu Isac au hotărât construirea unei clădiri pentru şcoala comercială, pentru care încă din 1926 Camera de Comerţ trimisese o circulară în judeţ, prin care se făcea apel la cei cu stare să doneze sume de bani în acest scop. Cum şcoala şi educaţia se bucurau de preţuire printre locuitorii Bărăganului, s-a putut strânge o parte din fondurile necesare construcţiei, prin donaţii de la persoane particulare, comunităţi rurale sau asociaţii de comercianţi şi industriaşi. Camera de Comerţ a introdus o taxă de cinci lei pe tona de cereale plătită de comercianţii angrosişti.

            Proiectul iniţial făcea referire la construcţia „Palatului Camerei de Comerţ şi a Şcolii Comerciale”. Şcoala urma sa fie doar o aripă a palatului, aşa că lucrările au început cu  clădirea ce urma să-i fie destinată, pe o suprafaţă de 330 mp, compusă din parter şi etaj. S-a început cu mult entuziasm, primindu-se oferte din partea meşterilor locali pentru construcţia instalaţiei de alimentare cu apă, pentru instalaţia electrică, pentru transportul pământului, pentru instalarea sobelor de teracotă si pentru tâmplarie. Însă au început să apară dificultăţile: terenul fiind prea slab a fost nevoie de o talpă de beton armat care a sporit preţul construcţiei. Întreaga lucrare ar fi costat 15 milioane de lei. Bugetul fixat iniţial era de 3 milioane de lei, dar a fost depăşit, lucrarea ajungând la valoarea de 3.700.000 de lei; ca urmare s-a renunţat la construcţia sediului Camerei de Comerţ.

            Lucrările propriu-zise au fost terminate pe 14 noiembrie 1929, elevii de la cursul elementar şi de la recent infiinţatul curs superior( 1928) puteau începe anul şcolar 1929-1930 în şcoală nouă, formată din parter şi etaj. Dorinţa de a construi o sala de gimnastică şi o sală de festivităţi nu s-a putut concretiza, iar partea clădirii unde se află acum cancelaria profesorilor s-a construit după 1929.

   Evoluţia şcolii

          Într-un raport din 1949 trimis Ministerului este menţionată următoarea împărţire a localului şcolii: cinci  săli de curs, un laborator de fizico-chimice,  o sală de lectură, un cabinet medical, o cancelarie, biblioteca în cancelaria profesorilor şi într-o cameră separată, trei săli pentru birouri, o cameră rezervată pentru oaspeţi şi două camere de locuit la subsol, folosite de personalul de serviciu. Raportul mai menţionează existenţa a 305 elevi înscrişi, 175 fiind de la ţară; în aceste condiţii, o dificultate sesizată de raport era faptul că şcoala nu avea internat.  De fapt, şcoala avea 7 clase de elevi, două funcţionând în localul Şcolii Elementare de fete, nr.1 din apropiere.

           În 1951 cele două săli puse la dispoziţie de şcoala de fete sunt pierdute, aşa că elevii învăţau şi după-amiaza. Şi iarăşi se cerea, de  această dată Ministerului Comerţului de care aparţinea şcoala, un arhitect pentru a studia posibilitatea de mărire a localului.  Cum majoritatea elevilor şcolii veneau de la ţară a fost nevoie de o cantină şi de un internat. În 1951 s-a obţinut de la Sfatul Popular Călăraşi un local aproape de şcoală, unde a fost amenajată o cantină, pusă la dispoziţia elevilor săraci de la ţară. Ca teren sportiv era folosit cel aflat lângă şcoală( „terenul sportiv Progresul”) şi închiriat de la Sfatul Popular. Internatul urma să se înfiinţeze în 1952, dar proiectul  nu a mai fost dus la bun şfârsit. Un control efectuat de Inspectoratul Şcolar la 28 mai 1974, constata următoarele: liceul economic avea 280 de elevi in anii I-IV, clădirea şcolii este din cărămidă, acoperită cu ţiglă,  şi cuprindea cinci săli de clasă, un laborator de fizică-chimie, o sală de maşini, cabinetul directorului, cancelaria profesorilor şi secretariatul. Programul şcolar se desfăşura atât de dimineaţă cât şi după-amiază, şcoala având 15 cadre didactice şi doi administratori. Şcoala nu avea nici cantină şi nici internat, elevii folosind cantina şi internatul Liceului Teoretic nr. 1.

             În anii ’80, liceul avea cabinete de contabilitate, dactilografie, merceologie, fizică-chimie, ştiinţe-sociale, limbi moderne.

             Şcoala înfiinţată în 1925 a purtat diferite denumiri, dar s-a bucurat permanent de interesul elevilor care veneau din tot judeţul. În 1936 Şcoala de Comerţ a fost transformată in Liceu Comercial, în 1948 în Şcoală Medie Tehnică Comercială, unitate şcolară nouă, reprofilată, iar în 1949 în Şcoala Tehnică de Administraţie Economică Mixtă, care a funcţionat până în 1955 când a fost desfiinţată. Elevii săi au fost transferaţi la liceul de fete şi la liceul de băieţi. Prin HCM nr.1508/ 1954, şcolile medii tehnice de comerţ se transformă în şcoli medii de cultură generală. Astfel, fosta şcoală comercială devine Şcoală medie de 10 ani mixtă, nr.3.

            Fostul liceu comercial şi-a reluat profilul şi structura de învăţământ în 1966 şi a funcţionat în localul fostului Liceu real-umanist nr.2, până în 1970. De la 1 septembrie 1970, Liceul Economic s-a mutat în localul Şcolii generale nr.2. În 1973, elevii au revenit în imobilul inaugurat în 1929, în care îşi desfaşoară si astăzi cursurile şcoala purtând denumirea de Liceul Economic şi de Drept Administrativ. Liceul pregătea forţa de muncă din comerţ, industrie, agricultură, transport, instituţii bancare şi financiare. În 1993 liceul şi-a schimbat denumirea în cea de Grup Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii Călăraşi.

            La 1 ianuarie 1999, Grupul Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii şi Şcoala generală nr.2 şi-au reunit colectivele de cadre didactice şi baza materială, căutând împreună succesul în frumosul demers al luminării minţii tinerilor pe care îi au sub oblăduire. Din octombrie 2000, noua unitate de învăţamânt poartă numele de Colegiul Economic Călăraşi cu clasele I-XII.
           De-a lungul timpului, şcoala comercială, indiferent de denumire, a acordat atenţie atât obiectelor de cultură generală, limba română, matematică, istorie, instrucţie civică,   geografie, chimie, fizică, ştiinţe ale naturii, caligrafie, desen, muzică, educaţie fizică, cât şi obiectelor de specialitate, contabilitate, producţie, corespondenţă comercială, studiul comerţului, statistică, finanţe, organizare, economie, istoria comerţului, drept şi legislaţie, realizarea situaţiilor finaciare şi calculaţia costurilor, mediu concurenţial, managementul calităţii, finanţarea afacerii, finanţe si fiscaliate, analiza pieţei. În anii ’60-’70, liceul organiza şi cursuri serale şi fără frecvenţă.

             În 1976 planul de învăţământ pentru liceele economice  prevedea următoarele obiecte: matematică, limba şi literatura română, limba rusă, limba franceză, istorie, geografie, filosofie, fizică, chimie, biologie, educaţie fizică, economie politică, organizarea şi planificarea unităţilor economice, corespondenţă şi stenografie, drept şi legislaţie economică, statistică, merceologie şi tehnica vânzării mărfurilor.

             În anii ’80, Liceul Economic oferea elevilor locuri la profilurile Economic, Alimentaţie publică şi Industrie uşoară, iar la începutul anilor  90, existau clase de Finanţe-contabilitate şi Economie pentru comerţ. Astăzi, Colegiul Economic oferă o paletă largă de specilizări. Astfel, la filiera tehnologică, elevii se pot înscrie la specializările Economic, Administrativ şi Turism şi alimentaţie cu doua opţiuni, tehnician în în turism şi tehnician în gastronomie; de asemenea, Colegiul si-a completat oferta cu clase la filiera teoretică, specializarea Matematică - infomatică.